Da, stiu, suna ciudat. De obicei pe site-ul asta scriem nemultumiri si frustrari, chestii idioate cu/despre idioti. Insa de data asta voi face ceva cu totul neobisnuit. Voi scrie despre multumiri. Voi scrie chestii de bine. Probabil n-o sa se mai repete. Desi nu am baut nimic, ma simt beat. Cred ca e alcoolul endogen eliberat la oboseala, tocmai am terminat a 16-a ora de lucru pe ziua de azi. Dar ce sa facem, suntem tineri, facem totul fara masura, sa avem din ce sa cernem pe mai incolo. Asa cum spunea un om mare, trebuie sa muncim fara masura, sa invatam fara masura, sa iubim fara masura. Asta fac si eu. Asa ca imi las degetele sa zburde pe o tastatura minuscula si indesata si sa spuna niste lucruri de bine, chiar daca sparg specificul blogului.
Vreau sa zic, in primul rand, asa cum niciodata n-am negat, ca exista in UMFlatu asta si niste oameni ca lumea…oameni care vrei sa-ti fie modele in viata, sa vrei sa fii ca ei si sa furi ce mai poti de la ei cat inca mai sunt prin preajma. Da, sa furam, nu pentru ca suntem in romania, ci pentru ca asa se invata, furand, nu tocind. Pentru tocit, exista harduri interne si externe. Creierul e pentru furat, judecat si creeat. Exista oameni de la care, daca stii sa filtrezi redundanta, ramai cu niste lucruri remarcabile. Ramai cu o poveste de viata. In fine, exista oameni care stiu sa isi povesteasca viata, astfel incat sa vrei sa le calci pe urme.
Acum probabil va intrebati care sunt aceia. Insa, asa cum si in post-urile de pana acuma, alea naspa, nu am dat niciodata nume, nu voi da nici aici. Ei se stiu. Si voi ii stiti, daca va pricepeti cat de cat la oameni, daca stiti macar sa ascultati pe cel din fata voastra. Nu ii ratati! Unii sunt adevarate comori ambulante. Da, mai mult decat enciclopedii, sunt comori de-a dreptul. Invatati de la ei. Iubiti-i, de-a dreptul! Sunt oamenii pe care n-o sa-i mai intalniti. Oamenii care, atunci cand veti avea o problema in viata, va ganditi: cum ar face X in situatia asta? Si…multumiti-le. Aratati-le recunostinta, asa cum va sunt eu recunoscator voua, cititorilor nostri, chiar daca nu sunteti prea multi.
Atata am avut de emezat…sper sa mai am ocazia sa vorbesc ‘de bine’…dar putin probabil.
