Vreau sa zic, in primul rand, asa cum niciodata n-am negat, ca exista in UMFlatu asta si niste oameni ca lumea…oameni care vrei sa-ti fie modele in viata, sa vrei sa fii ca ei si sa furi ce mai poti de la ei cat inca mai sunt prin preajma. Da, sa furam, nu pentru ca suntem in romania, ci pentru ca asa se invata, furand, nu tocind. Pentru tocit, exista harduri interne si externe. Creierul e pentru furat, judecat si creeat. Exista oameni de la care, daca stii sa filtrezi redundanta, ramai cu niste lucruri remarcabile. Ramai cu o poveste de viata. In fine, exista oameni care stiu sa isi povesteasca viata, astfel incat sa vrei sa le calci pe urme.

Acum probabil va intrebati care sunt aceia. Insa, asa cum si in post-urile de pana acuma, alea naspa, nu am dat niciodata nume, nu voi da nici aici. Ei se stiu. Si voi ii stiti, daca va pricepeti cat de cat la oameni, daca stiti macar sa ascultati pe cel din fata voastra. Nu ii ratati! Unii sunt adevarate comori ambulante. Da, mai mult decat enciclopedii, sunt comori de-a dreptul. Invatati de la ei. Iubiti-i, de-a dreptul! Sunt oamenii pe care n-o sa-i mai intalniti. Oamenii care, atunci cand veti avea o problema in viata, va ganditi: cum ar face X in situatia asta? Si…multumiti-le. Aratati-le recunostinta, asa cum va sunt eu recunoscator voua, cititorilor nostri, chiar daca nu sunteti prea multi.

Atata am avut de emezat…sper sa mai am ocazia sa vorbesc ‘de bine’…dar putin probabil.

Noiembrie: “Ba da nu se mai afiseaza clasamentele alea? Ca de-atunci umblam din student in student, imi spunea fiecare ce note a luat, intr-o secunda bagam in excel si aflam pe ce loc sunt. Oare cum o fi cu bursele? Cresc, scad, se intampla ceva cu numarul lor?”

Decembrie – inceput: “Yupiii, am bursa. Mai, dar ce naiba…de ce unora le-a zis ca au si dupa aia ca nu au? Bine ca nu sunt in situatia lor…cum sa gresesti la asa ceva?! Receptionerii aia sunt de vina…”

Decembrie – mijloc: “Cand mama dracului vine bursa aia? Ca mi-a tot luat BT-ul cate 0.3 RON/interogare sold, ajung sa-mi pun bani pe card numai ca sa verific cati bani am. Poate plec si eu in vacanta cu ceva banuti. Ca Gogu (fost coleg de liceu care a dat la o facultate normala) deja s-a angajat.”

Intre Craciun si Revelion: “A venit bursa pe 3 luni ! In sfarsit, de cand astept… Acum pot sa-mi cumpar si eu blugii aia pe care i-am vazut la reduceri, pot sa merg cu gasca la Revelion si ma si intorc la faculta, totul din banii mei! Mami si tati o sa fie incatati!”

//Asa, incet incet, cheltuie personajul nostru toti banii de bursa. Ca doar de-ia i-a primit. Ba chiar a pus 40 RON in contul lui ascuns, ca poate o vrea sa cumpere ceva colegului de camera de ziua lui si sa nu mai ceara la parinti.//

Ianuarie…sesiune…chef de invatat…: “Alo, domnu’ student? Aici decanatul umf va deranjeaza. Ati primit o bursa pe 3 luni, asa este ?”
“Asa este…”
“Stiti, bursa dumneavoastra este o greseala, nu trebuia sa o primiti, trebuie sa o dati inapoi.”

Stupoare…obnubilare… O nou-bursiera care pana acum era sub linie ameninta cu telefoane…hai cu banii…hai cu banii… Banii de unde, ca doar se dusesera ? Cum le spun eu lu mami si tati acum? Ce-o sa fac eu ? Daca o sa-mi dea acum, eu din ce mai traiesc luna asta ? Ca toate s-au scumpit…

Bun, dragii mei, asta era talentul meu de povestitor. Situatia de mai sus nu stiu daca s-a intamplat vreodata, eu am scris-o doar cu titlul de fictiune. Insas pot sa va spun ce mi s-a intamplat mie. Stiu ca acest post poate o sa-mi deconspire indentitatea, insa nu am avut nicio clipa intentia de a ma ascunde. Ca sa nu mai spun inca o poveste, va spun pe scurt ce s-a intamplat in era captalismului in romania. Ideea e ca unii sunt studenti la doua facultati (da, pare posibil, chiar daca una e medicina) si prefera sa primeasca bursa de acolo, ca-i mai mare. La medicina sunt cele mai mici burse, deci evident ca preferi pe aia mai mare. Da’ ce sa-i faci, studentul nostru de la doua facultati ia note bune si la medicina…si de, e bursier. Dar, cum nu are dreptul la doua burse (alta anomalie, daca e in stare sa invete bine la doua, el e sanctionat pentru asta? i se ia dreptul la o bursa?), face cerere ca renunta la cea de la umf. Si, surpriza, primeste bursa. Cu bunul simt care il caracterizeaza, da un telefon la decanat si i se spune ca trebuie sa dea toata bursa inapoi. Pai bine ma, ia stai putin. Eu credeam ca cine plateste greseste, nu prejudiciatul. Si de gresit a gresit numai umf-ul aici. Amestecatura de sume, competenta nemarginita a alora care pun banii pe card, studentul e pus in situatia sa dea mai mult decat banuia el ca are de dat. Ba mai mult, noul beneficiar il trimite “ce, nu poti sa te duci pana la bancomat sa mai scoti doua milioane acuma” ? Pai stai ma, ca nu sunt taica-tau! Sunt student ca si tine! Si uite-asa, dragii mei interlocutauri, pentru ca a invatat bine, studentul nostru da banii inapoi. Traiasca capitalismul in romania. Cu asta am intrat in ue, dar mai cu spatele asa, fara invatamant, justitie, interne, sanatate, economie, agricultura si industrie. Am intrat doar cu pixu’ pe-o harta, care probabil nici nu e tiparita, e numai un manuscris printr-un sertar al UE. Stiu ei de ce, poate e mai bine asa…

Insa raspunsul a venit de unde nu ma asteptam. Treaba e simpla si am sa v-o explic. E ca energia, nu se creeaza, nu dispare. Doar se transmite si se transforma. Asa-i si mentalitatea asta de superioritate a medicinistilor. Suntem invatati sa gandim asa la un nivel subliminal, suntem antrenati intr-un curent in ale carui valuri putem sa ne prindem daca nu suntem atenti, cat ai zice ‘bau’. De cine? De profesorii nostri. Care de la cine oare or fi invatat daca nu de la profesorii lor? Si tot asa…trecand de Papilian in spate, fara a ma obosi sa gasesc originile unei mentalitati idioate. Poate ca totul a inceput cand chirurgii s-au decis sa se spele pe maini inainte sa intre in operatie.

Ceea ce va spun nu e o revelatie care mi-a venit din senin sau un vis uscat. este ceea ce am vazut cu ochii mei la o intalnire a diriguirii universitatii cu studentii, in care ni se spunea clar ca ‘sunteti cei mai buni, nu e nimeni ca voi, sunteti extraordinari, trebuie sa fiti felicitati’, in ropote de aplauze care nu se mai terminau. Asa traieste medicinistul intr-o perpetua ‘la belle epoque’. Sau mai bine as zice ‘labele poc’, la cate aplauze si-au luat, aprobator, spalatorii nostri de creiere.

Si asa se construieste marea piramida de rahat a societatii asociale de medicinisti. Confii is frecati de profi (dupa atata munca au si ei frustrarile lor), confii freaca asistii, asistii freaca rezidentii, rezidentii mari freaca rezidentii mici, rezidentii freaca studentii si studentii au impresia ca sunt mici dumnezei in randurile muritorilor de rand non-medicali. Ca sa nu mai zic de pacientii care dau peste sictirul obosit al medicului curant. Nu stiu cine va pune, oameni buni, sa va inhamati de dragul prestigiului la un troc in urma caruia dati cu sutul la frumusete de viata si umanitate proprie.

medicinista intr-un moment de liniste

Sunteti o greseala, noi nu avem ore cu anul III, mergeti unde faceti voi semiologia de obicei.

Sa-i mai spunem ca noi am insistat sa ramanem la spitalul unde facem de obicei, dar nu s-a putut? Sa-i mai spunem ca pana acum cardiacu’ se facea la spitalul de recuperare, care de data asta si-a bagat mana-n …buzunar si n-a mai vrut sa ne vada? Sa-i mai spunem ca spitalu’ nostru ne-a asigurat ca s-a vorbit la institutul cu pricina si ca suntem asteptat cu promisiuni ? Da, i-am spus toate astea, insa in zadar. Nu-s mare amator de clinica (hai, intrebati-ma ce caut la medicina, ca am pregatite vreo trei variante de raspunsuri, in functie de cine ma intreaba), dar aveam un pic de sperante de la tot shift-ul asta.

Oare intr-atat sa mearga interesele si cunostintele in umf? Oare studentii au devenit tzapi ispasitori pentru racile si invidiile dintre profesori? Oare asta inseamna sa devi medic?

Mai intrebati-ma ce caut la medicina…

Tot surpriza a fost si peste vreo doua zile, cand am aflat miezul problemei: s-a furat router-ul de la 4…

Departe de a dori sa fiu melodramatic si/sau patetic, n-am fost niciodata genul care sa astepte multe de la facultate, sa ne indrume pe caile medicinii; sa ne arate primii pasi in manuirea stetoscopului; sa ne initieze in arta vindecarii sufletului si corpului… Las aceste afirmatii in seama idealistilor. Sau cei care au mai ramas idealisti. Eu sunt ala care a avut asteptari doar de la mine. Insa de la facultate mi-am dorit un singur lucru: modele pe care sa le urmez. Oameni despre care sa zic “intr-o zi vreau sa fiu ca ei”. Si, in primul rand, oameni pe care sa ii respect. Cum castigi respectul studentilor, ca profesor? Ei bine, cu cateva exceptii (care sunt, sa nu fim ingrati), asta s-a dovedit un lucru al dracului de greu. Insa va spun eu sigur cum NU poti castiga respectul studentilor, e foarte simplu. E suficient sa uiti ca ai fost si tu student o data si ca traiesti in secolul 21. E suficient sa nu te intereseze de cei din fata ta, cand stai in spatele tejghelei numita, impropriu, catedra. Si ce faci? Faci o minunatie de gafa ca apa in acidu’ cu stropi si dai test sau, mai al dracu, examen, in prima zi dupa vacanta. Ori il si vad pe Costi al lu’ Nea Pantica, cu cutitu’ la gatu’ porcului intr-o mana si cu semiologia sau ce-o fi in mana ailalta. Si ne mai miram de unde apar stropi de sange pe cartile noastre.

Si, ca sa nu ma lungesc, trecand peste ce traiesc unii studenti care poate si-au sacrificat vacanta ca sa invete (asa-i medicinistu’, nu? n-are vacanta, familie etc. Doar ochelari. De cal.), sa ne mai gandim la un lucru: ce promovabilitate poate sa aiba un astfel de examen? Chiar asa au ajuns unii din dascalii nostri, masini de stors bani de la studenti, prin orice mijloace? Ca daca-i pe-asa…le dam…fara numar…

Da-i pacat.

talentul didactic de pe sistemul modular se exprima prin bunavointa siropoasa/dezinteres/a ne incuraja sa gasim alta motivatie sa invatam decat notarea sau competitia. ca inveti cateva ore, ca inveti o saptamana, diferentele dintre note oricum sunt minore. adevarul e ca, pe cand multi altii de varsta noastra au intrat deja in campul muncii, ar fi poate si cazul sa transformam invatatul dintr-o activitate scolareasca mecanica intr-o pregatire profesionala responsabila, la standardele pe care si le doreste fiecare. si pana la urma… fuck’em, cu notele lor cu tot.

o ascultatoare

… pana cand ajungi cu chestionarele si formularele in mana, in fata colegilor (acuma, fie vorba intre noi, iti sufla in ceafa un scepticism si inainte…). si iti dai seama ca ai de impartit vreo 1000 de foi pe modul, ca ar trebui sa faci asta intre terminarea modului si afisarea rezultatelor la examen, completarea unui set ia studentului aproximativ o ora, si asta ar trebui sa se faca intr-un amfiteatru, cu totii impreuna… si binevoitori.

in cel mai bun caz, 30% au chef sa completeze, la 15% le pasa ce completeaza si trebuie sa fie vreo 2 care sa simta utilitatea efortului. DAR, pro-rectorului nu-i pasa, el are un plan, si intentioneaza sa-l aplice, sa conceapa, sa imparta si sa colecteze formulare. e o initiativa si un efort de dimensiuni astrale, si, de aceea, nu se va lasa tras inapoi de nici o voce de studentel-emo.

sa va spun cui cred ca ii pasa cu adevarat de toata mobilizarea asta de forte? urmariti-ma doar umpic (totul e cu aproximatie). pe modul – 1000 foi => pe serie – 6000 foi =>pe an – 30000 => pe toti anii de studiu (medie si cu pre-clinic) - 190000 foi x 5g = 950  kg de hartie. astfel, pe anul universitar 2008-2009 se vor imparti, pentru un scop atat de nobil si practic, 950 kg de hartie.

deci, cui ii pasa cu siguranta cel mai mult de aceasta initiativa, de efortul implicat, de semnificatia lui pe termen lung? unui stejar de vreo 3 metri jumate, de ex, i se rupe, la propriu…

green